Proiectul “Colectii satesti din Romania. Patrimoniu si identitate locala.” – MTR

In sectorul 2 din Bucuresti, la nr. 3 pe Sos.Kiseleff, poti respira si trai cateva momente linistite, departe de un oras aglomerat si mult prea agitat. Aici te intampina simplu si fara pretentii de capitala si statut de bucurestean “privilegiat”, Muzeul Taranului Roman. Unul dintre cele mai diversificate muzee din familia europeana a Muzeelor de Arte si Traditii Populare, acest muzeu a fost botezat de-a lungul timpului cu diferite nume, insa cel mai drag mie si, probabil, multor altora, este numele de “Muzeul de la sosea”.

Nu voi dezvalui detalii nici despre muzeu si nici despre expozitiile de aici. Cine vrea sa afle, sa vada si sa cunoasca mai multe, poate sa acceseze site-ul muzeului si sa mearga sa il si viziteze.
Voi spune doar cateva cuvinte despre un proiect care mi-a atras atentia intr-un mod deosebit. Este vorba despre Proiectul “Colectii satesti din Romania. Patrimoniu si identitate locala.” Din pliantul cu care am plecat acasa, va scriu mai jos cateva din obiectivele pe care si le-a propus acest proiect:
• sa gaseasca acei colectionari de obiecte etnografice din sate, valorosi, dar lipsiti de ajutor din partea institutiilor;
• sa le ofere consultanta de specialitate privind: conservarea, promovarea, legislatia, punerea in valoare a colectiilor, atragerea de fonduri;
• sa ii prezinte publicului iubitor de cultura;
• sa atraga atentia specialistilor asupra unui fenomen cultural inedit;
• sa atraga atentia asupra potentialului acestor colectii pentru dezvoltarea locala.

Proiectul a fost initiat in anul 2008 iar pana la acest moment s-au derulat mai multe etape ale acestuia.Cea la care ne aflam acum consta intr-o expozitie de fotografie intitulata PORTI SI FERESTRE DESCHISE. Muzee si colectii satesti din Romania (26 septembrie – 18 octombrie 2009).

Ei bine, datorita numarului mare de colectii particulare descoperite ca urmare a acestui demers, s-a impus transformarea lui intr-un program cultural multianual. Pentru al doilea an au fost alesi sase colectionari cu care s-a discutat, care au fost invitati la muzeu si care au fost sfatuiti si indrumati in eforturile lor, totul finalizandu-se cu expozitia de fotografie in discutie.

Nu am rezistat si le-am facut o poza, mai multe informatii putand gasi tot pe site-ul muzeului. Numele lor sunt urmatoarele: Costica Besa (Barsesti), Paul Buta (Sivita), Ileana Morariu (Jina), George Nechiti (Feldru), Zulfie Seidali (Cobadin), Lajos Szocs (Crioseni).

Sunt foarte placut surprinsa sa vad ca atatia tarani romani – cu tot respectul – au grija si sunt realmente interesati sa caute, sa adune si sa pastreze pentru noi si pentru cei care vor urma mici particele din istoria si viata noastra, asa cum era ea cu multi ani in urma: frumoasa, sanatoasa, echilibrata, simpla si modesta.

“Sunt lucruri care au o poveste-n spatele lor, o poveste de suflet, o poveste care, dupa parerea mea, ar trebui sa ramana scrisa, pentru ca nu intamplator omul de la Cavadinesti si-a sarutat opincile. (…) Cand a fost vorba de opinci, sa se desparta de ele, a-nceput sa planga si-a plecat !” (Paul Buta)

Cand am citit aceste randuri, am simtit cum inima mi se strange incet-incet…si cat de mult mi-ar fi placut sa fi stat fata in fata cu acest om si sa-i fi ascultat povestea, povestea de suflet – povestea lui…

Ma intreb cati dintre romanii nostri din palatele lor de clestar mai au curajul si sinceritatea de a-si recunoaste originile; cati dintre noi, cei mai de mijloc, mai au timpul si disponibilitatea de a-si cauta si descoperi identitatea, de a o regasi prin multele calatorii prin tara, dincolo de opririle pentru picnic-uri si chefuri de weekend la margine de oras; cati dintre cei mai nefericiti decat noi mai au energia si pornirea de a veni in contact cu aceste valori, cu acest trecut….

Sunt convinsa ca la un moment dat ne vom trezi din acest somn al capitalismului prost inteles si al modernismului si mai prost practicat. Si vom fi inteles ca pentru a evolua, asa cum trebuie, este absolut necesar sa iti insusesti trecutul, istoria, valorile si credintele. Ca resursele cele mai bogate si caile cele mai sigure pentru succesul nostru si salvarea noastra, ca popor, sunt chiar sub ochii nostri – suntem noi; dar mai putin cei de acum si mai degraba cei de odinioara: cand nu se reducea totul la contul din banca, la functie, la marca si la caii putere ai masinilor din parcare; cand oamenii erau oameni si nu roboti, cand inimile pulsau la unison in acompaniament de nai romanesc si nu tremurand in agonia luptei pentru parvenire sau supravietuire; cand viata era viata si lumea era lume, cu idealuri, valori, cultura si identitate nationala!