Postat de: lauram1978 | Octombrie 15, 2009

Prietena mea, cafeaua

“Molecule suave de Mocca isi agita sangele, fara a te incalzi; creierul primeste din partea cafelei o demonstratie de simpatie; munca devine mai usoara si mai placuta si te poti bucura in voie de bautura care te va pune pe picioare si iti va oferi o noapte calma si placuta. (Printul Tallyrand).”

Nu stiu cat de importanta este cafeaua pentru voi dar pentru mine viata chiar ar fi lipsita de sens daca ar trebui sa renunt la cafeaua mea zilnica.

Pot renunta la ciocolata, la paine, la diverse feluri de mancare, la coca-cola sau pepsi, ma pot apuca si lasa de fumat – daca m-ar tenta vreodata sa ma apuc ca sa fiu la moda -, as putea face aproape orice, mai putin sa renunt la cafea.

Au fost zile in viata mea in care singurul motiv pentru care am reusit sa ma ridic dimineata din pat a fost, bineinteles, cana cu cafea. Neagra, cu spuma poleita in aur sclipitor, cu arome pentru care as fi fost in stare la prima ora a zilei sa imi fi dat toti banii din portofel – noroc ca in ultima vreme nu prea am mai avut multi -, cafeaua este cea mai veche si fidela prietena a mea.

 ……………..

Spre rusinea mea, nu imi amintesc exact cand am cunoscut-o si nici cand am inceput sa ne petrecem impreuna fericitele momente de libertate absoluta. Caci nimeni si nimic nu ne impiedica sa ne intalnim, atunci cand stabilim acest lucru – totul se micsoreaza, pana cand devine aproape invizibil, si nu mai ramanem decat noi doua, stand de vorba.

La inceput ne intalneam numai dimineata, la prima ora, cand ne impartaseam cosmarurile de peste noapte dar mai cu seama cele ce aveau sa urmeze in ziua respectiva. Parca in momentul in care le dadeam viata, prin vorbele noastre infierbantate si agitate, nu mai pareau asa de periculoase si infioratoare cum pana atunci se zugravisera in mintile si in sufletele noastre – deveneau, astfel, doar niste umbre lesinate ale unor balauri ragusiti si fara putere.

Pe parcursul relatiei noastre de prietenie, am inceput sa ne intalnim din ce in ce mai des. Am inceput cu diminetile si am adaugat, ulterior, si dupa-amiezele. Ce-i drept, nu mai mult de 15-20 de minute dar suficient pentru o imbratisare calda si o vorba buna.

Suntem atat de bune prietene incat ne intalnim nu numai in timpul saptamanii – de doua ori pe zi – si in week-end-uri dar si concediile le facem impreuna.Oricine ar incerca sa ne desparta nu ar face decat sa piarda o lupta care nici macar in vis nu ar avea sanse de izbanda.

Prietena mea draga niciodata nu ma dezamageste. Sta tacuta in fata mea si imi asculta povestile de-o viata! Ea este pentru mine colacul meu de salvare zilnica. Stiu sigur ca dimineata ma va salva din furtuna cu care m-am luptat o noapte intreaga. Iar pe parcursul zilei, pe la 12, incep de obicei sa ma uit la ceas, socotind cat timp a mai ramas pana la urmatoarea intalnire, cea de la pranz – colacul meu de salvare de dupa-amiaza. Seara ma culc linistita stiind ca a doua zi de dimineata ne vom revedea la prima ora, cand vom sta iar de vorba, noi si numai noi doua.

Stie tot despre mine: ce iubesc si ce urasc; ce admir si ce imi provoaca repulsie; toate regretele mele dar mai cu seama toate visele si sperantele de viitor. Imi insenineaza si imi incalzeste diminetile triste si racoroase; imi usuca lacrimile cand vantul realitatii ieftine si fatarnice ma loveste peste fata, in pantec, in inima; ma zmulge din ghearele disperarii, ma trage de pe marginea abisului dezamagirii si imi resusciteaza inima gata sa cedeze in fata atator dovezi ale ipocriziei si ignorantei tot mai des premiate peste tot pe unde intorci capul.

Si, ca in orice relatie de prietenie, unul iubeste mai mult decat celalalt, unul este mai implicat, mai patimas, mai devotat. Recunosc ca nu sunt eu aceasta persoana motiv pentru care m-am hotarat sa fac ceva in acest sens.

Dupa atatia ani de prietenie sincera, de devotament si dragoste pura, sunt gata sa imi aduc contributia in aceasta fericita relatie. Vreau sa imi cunosc mai bine prietena, sa ii arat cat de mult o apreciez ,cat de importanta este ea pentru mine si cat de mult o iubesc si o respect.

………………

Mai pe romaneste pentru cei care nu prea “au gustat” introducerea dar sunt interesati de compania unei asemenea prietene deosebite, vreau sa le spun ca voi folosi aceasta rubricuta pentru a imparatasi putin cate putin din experienta acestei intamplari fericite a vietii mele – intalnirea zilnica cu cafeaua mea draga. Va voi impartasi amanunte din istoria ei, avantajele si dezavantajele relatiei cu ea, detalii cu privire la tentativele de despartire si momentele de dependenta fata de ea, locurile unde o puteti cunoaste mai bine etc. 

Pe curand!


Responses

  1. In alta ordine de idei, azi am baut atata cafea de am zis ca ma ia dracu. Acum am dat-o pe ceai, insa prevad o noapte luuuunga. Ma pot lasa de ea oricand. Eu fac pauza.. Beau cateva saptamani, foarte multa, dupa care nu mai beau vre-o luna.Sau mai bine. E ca si cum corpul ajunge la saturatie. In perioada respectiva nici nu vreau sa simt miros, pt ca mi se face rau😀

    • nu stiu de ce dar am impresia ca relatia voastra a trecut de la stadiul de prietenie la cel de iubire…imposibila :))
      ba stati prea mult timp impreuna pana cand va saturati unul de altul, ba va luati pauze in care nu vreti sa mai auziti unul de altul…excesul nu face bine in nici un domeniu, cu atat mai mult atunci cand la mijloc sunt sentimente…iar cum granita dintre dragoste si ura este atat de fina incat este practic invizibila, iti recomand, prieteneste, sa ai mare grija in viitor – cu atat mai mult cu cat acum sanatatea ta este direct vizata🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: