Dragi prieteni,

Am hotarat sa va transmit cateva ganduri in preajma acestor sarbatori si, totodata, aproape de sfarsitul acestui an, pentru ca am simtit nevoia realizarii unui bilant personal si a confirmarii finalizarii unei etape a vietii care si-au lasat puternic amprenta asupra mea.

Cum si voi faceti parte din viata si din experientele mele, intr-o masura sau alta, era firesc sa va „chinui” cu acest mesaj🙂 promit sa ma straduiesc pentru a-l scrie cat mai clar, mai scurt si mai putin incalcit😀

Pe parcursul acestui an am primit cele mai frumoase lectii de viata de pana acum, la finele carora am realizat cat de mici si de neinsemnati suntem atunci cand prin alegerile pe care le facem ne indepartam de noi insine, de destinul nostru si de forta creatoare care ne-a dat viata si la care trebuie sa ramanem conectati.

59638_476711782367405_1421340382_n

Am invatat sa acord cu mult mai multa grija increderea celor din jur si sa am grija cu cine „ma insotesc la drum”. Sa tac atunci cand nu am de spus lucruri bune si sa caut, pe cat posibil, partea frumoasa a oamenilor si a lucrurilor. Sa imi musc limba atunci cand imi vine sa analizez si sa critic fara mila tot ce misca in jurul meu, sa respir adanc si sa ma gandesc, in acele momente, la perfectiunea lucrurilor minunate pe care le avem in jur: la generozitatea soarelui care nu alege sa aiba grija de noi doar atunci cand suntem buni, la dragostea naturii fara de care nu am putea exista, la bunatatea acelor oameni care continua sa faca binele, desi acel bine se intoarce mult mai tarziu la ei.

Am fost inconjurata in acest timp de o mana de oameni cu adevarat deosebiti, cu suflet mare si i-am multumit lui Dumnezeu pentru ca mi i-a trimis, dar si pentru ca m-a ajutat sa-i pastrez in viata mea. Nu-i voi uita niciodata, se stiu ei cine sunt :*

Atunci cand am crezut ca nu mai am nimic, am decoperit ca eram mai bogata ca oricand, nu degeaba zicea Norman Vincent Peale :”Buzunarele goale nu au tras pe nimeni inapoi. Numai capetele si inimile goale o pot face.”

385756_483482895023627_671645603_n

Am invatat ce inseamna sa traiesti fara sa stii ce vei face de a doua zi, din toate punctele de vedere. Si da, am supravietuit, intelegand astfel zbuciumul celor aflati in situatii similare, pe care uneori ii judecam, mai mult sau mai putin, comentand diverse cu diversi. Nu sunt ipocrita sa spun ca banii nu conteaza, dar chiar sunt convinsa ca ei nu pot face minuni, nu pot sa iti ofere tot timpul totul. Am inteles pe pielea mea, pastrand proportiile, ceea ce spunea George Eliot: „One must be poor to know the luxury of giving.”

Am constientizat cat de pretioasa este sanatatea, un dar atat de important pe care il primim cu totii si de care atat de putini oameni au grija in agitatia vietii de zi cu zi.

Mi-am dat seama ca nu pot trece mai departe pana cand nu voi fi invatat lectia, nu voi fi inteles cine sunt si care este drumul meu de acum inainte.

556475_438622036189151_1013270091_n

Sunt recunoscatoare pentru fiecare experienta pe care am trait-o in acest an, fie ca ea mi-a aratat ce sa vad si sa caut in oameni, ce sa pretuiesc in viata si la ce sa lucrez in viata mea. Sunt fericita pentru claritatea cu care vad acum lucrurile, pentru ca am dat egoismul, mandria si prejudecatile pe dragoste, intelegere si speranta. Si sunt mandra de echipa cu care voi continua proiectele Laureath, dar si de noua echipa de la serviciu, energii pozitive care impreuna pot darui atat de multe lucruri🙂

Daca ar fi sa rezum totul in doua-trei idei, concluzii prin prisma experientelor acestui an, mult mai bine formulate deja de altii, acestea ar fi urmatoarele:

1. Nihil sine Deo.

2. „Sunt succese care te injosesc si infrangeri care te inalta.” N. Iorga

3. Viata nu inseamna a trai, ci a sti pentru ce traiesti.”  N. Iorga

Imi doresc ca aceste sarbatori sa ma ajute sa pastrez in suflet toata lumina, claritatea si dragostea pe care le simt acum. Si imi doresc pentru 2013 sa fiu aceeasi persoana umila, receptiva si plina de viata, de speranta si de incredere, asa cum sunt acum!

Si va doresc si voua un Craciun cu adevarat plin de lumina si de dragoste, sa vedeti si sa simtiti si dincolo de darurile fizice si de masa imbelsugata, sa fiti deschisi, umili si recunoscatori pentru toate lucrurile frumoase si oamenii minunati pe care ii aveti in viata voastra! Cat priveste 2013, sa aveti un an magic, sa nu uitati si de ceea ce este cu adevarat important in viata, sa nu neglijati sufletul, sa admiteti ca nimic nu este intamplator si ca „Nobody can do everything, but everyone can do something”.

563464_444889415551806_683186134_n

Pe drumul vietii

Nu pot face multe lucruri, dar iti pot da din painea mea si, uneori, iti pot simti durerea- pe drumul vietii.

Nu pot face multe lucruri, dar pot sta o ora cu tine, sa-ti spun o gluma, iar uneori chiar si niste versuri – pe drumul vietii.

Nu pot face multe lucruri, dar iti pot da din florile mele si din cartile mele, iar uneori te pot ajuta sa-ti duci povara – pe drumul vietii.

Nu pot face multe lucruri, dar iti pot impartasi din cantecele si din bucuria mea, iar uneori putem rade impreuna – pe drumul vietii.

Nu pot face multe lucruri, dar iti pot vorbi despre sperantele si temerile mele, iar uneori putem plange impreuna – pe drumul vietii.

Nu pot face multe lucruri, dar iti pot face cunostinta cu prietenii mei, te pot lasa in viata mea, iar uneori ne putem ruga impreuna – pe drumul vietii.

                                           laura

                                           

                                                    

Postat de: lauram1978 | Septembrie 30, 2012

Laureath si Genius Plus – cand arta se imprieteneste cu matematica

Sau când imposibilul devine posibil!

Dintotdeauna pasionată de literatură, poezie, pictură şi tot ceea ce nu presupune cifre şi nu se apropie nici pe departe de reguli prea fixe, fără loc de discuţie şi de interpretare, am hotărât să mă aventurez puţin şi în lumea matematicii.

Recunosc faptul că am acceptat invitaţia pentru că îi cunoşteam pe organizatori (parteneri Laureath – http://laureath.ro/) şi ştiam în linii foarte mari cam despre ce este vorba (ca să înţelegeţi exact cu cine staţi de vorba).

Şi uite aşa, în cadrul Zilelor Educaţiei Nonformale (ZEN), septembrie 2012, m-am prezentat cu destule emoţii la purtător la atelierul “Sistemul Vedic Maths: cel mai rapid sistem de calcul mintal din lume”, la sediul Genius Plus din Bucureşti, Bulevardul Regina Elisabeta nr. 32, sectorul 5.

O atmosferă relaxată, tineri curioşi, bomboane mentolate, ceai şi cafea au destins cu siguranţă frunţile usor încreţite şi ochii curioşi ai celor care pătrundeau timid în sală.

Nu îmi amintesc exact când a început totul, ştiu doar că prinsă în lumea calculelor, am uitat complet să mai fac poze, noroc cu Iulian care mi-a trimis ulterior o mică selecţie a câtorva momente de pe parcurs.

Am ramas uimită să constat că doar 16 reguli şi 13 subreguli pot transforma un “calvar” într-un joc plin de aventură.

Haideţi să vedem un singur exemplu, absolut subiectiv ales🙂

 Ce poate face acest sistem pentru copilul tau?

Sistemul Vedic Maths:
• este de 10 – 15 ori mai rapid decât matematica normală;
• duce la performanţe şcolare mai bune şi la rezultate imediate;
• imbunătăţeşte agilitatea mentală şi inteligenţa;
• dezvoltă atât emisfera dreaptă cât şi emisfera stângă a creierului, prin creşterea abilităţilor de vizualizare şi concentrare;
• cultivă interesul pentru numere şi elimină teama de matematică a elevilor;
• este uşor de înţeles, uşor de aplicat şi uşor de ţinut minte;
• creşte viteza şi precizia în calcul;
• imbunătăţeşte memoria şi creşte încrederea în sine.

 Pe mine m-a cucerit şi cu siguranţă îi va cuceri pe toţi copiii mai mari de 8 ani, chiar şi pe adulţii dornici de acel “altceva” antrenant, curios şi amuzant.

Te invităm să intri pe site-ul www.geniulplus.com.ro şi să afli mai multe despre următoarele ateliere similare, despre alte acţiuni şi evenimente de dezvoltare personală pentru copii, în special din zona matematicii şi a ştiinţelor exacte – biologie, fizică şi chimie, dar şi despre consiliere şi orientare în alegerea drumului profesional potrivit pentru copilul dvs!

Vă aşteptăm şi pe site-ul Laureath, pentru a afla mai multe detalii despre asociaţie şi despre atelierele de origami pe care le organizăm începând cu luna octombrie – http://laureath.ro/2012/09/atelier-de-origami-petru-copii-8-12-ani/

Postat de: lauram1978 | Septembrie 9, 2012

Despre LAUREATH

VISUL LAUREATH

MISIUNE

Promovarea participării şi implicării, în special a tinerilor, în proiecte ce cuprind activităţi și evenimente cu caracter cultural-educativ şi de angajare civică, ridicarea nivelului de cunoştinţe pe plan cultural, social şi uman al acestora.

VIZIUNE

Un mediu cultural-educativ sănătos şi echilibrat, în care fiecare să îşi poată gasi locul dar şi o speranţă, resurse şi oportunităţi de dezvoltare personala.

VALORI
Bun-simţ, profesionalism, corectitudine si responsabilitate,  altruism, pasiune şi implicare.

OBIECTIVE

1. Facilitarea accesului la cultură şi creşterea continuă a numărului de membri participanţi la evenimentele culturale organizate, în special a segmentului reprezentat de tineri;
2. Sprijinirea dezvoltării culturale și sociale a persoanelor, grupurilor de persoane și comunităților aflate în dificultate, prin consultanță, asistență si îndrumare;
3. Promovarea relaţiilor dintre membri în sprijinul prieteniei şi a unei strânse cooperări, încurajarea întâlnirilor şi a schimbului de opinii dintre aceştia în cadrul evenimentelor culturale comune, cooptarea lor în diferite cluburi şi cercuri din cadrul asociatiei;
4. Crearea unui cadru propice schimbului de cunoştinţe şi de informaţii culturale între cetăţenii români precum şi între aceştia şi cetăţeni ai altor ţări şi formarea atitudinii de respect faţă de propria cultură şi faţă de cultura celorlalte popoare;
5. Stabilirea, dezvoltarea şi promovarea contactelor interne şi internaţionale, schimburi interculturale cu alte organizaţii similare, realizarea de parteneriate în vederea susţinerii de proiecte cultural-educative comune, în ţară şi în străinătate.

PROGRAME

Din dorinţa de a oferi o alternativă interesantă şi provocatoare de petrecere a timpului liber tuturor celor interesaţi de cultură, artă şi de dezvoltare personală prin metode şi mijloace de educaţie non-formală, am dezvoltat mai multe programe în cadrul asociaţiei, astfel: “Express Cultural”, “Viitor = Tineri + Educaţie”, “Nu uita de suflet”, “Cu şi despre România” si “Responsabilitate socială”.

Fie că este vorba de participarea la diferite ateliere şi cursuri de dezvoltare personală, pe teme de artă şi cultură, de implicarea în diferite proiecte cultural-educative destinate prioritar categoriilor defavorizate, de diferite acţiuni de promovare a culturii şi a valorilor naţionale sau de participarea la diferite spectacole şi concerte, conferinţe şi mese rotunde, alături de noi veţi petrece un timp liber de calitate, devenind, astfel, o părticică importantă dintr-un proiect mult mai mare, al tuturor celor direct interesaţi şi implicaţi, într-o formă sau alta, în consolidarea rolului societăţii civile în rezolvarea unor probleme de maximă importanţă pentru viitor, precum educaţia şi cultura generaţiilor prezente şi viitoare. 

CLUBUL LAUREATH

Este vorba despre un club al iubitorilor de frumos, de cultură şi artă, având la bază preocupări de petrecere a timpului liber cât mai interesante, de socializare şi de dezvoltare personală, adresându-se persoanelor conştiente de necesitatea practicării unui sport al minţii şi al sufletului pentru a putea supravieţui epocii de azi, a promovării non-valorilor si a superficialităţii drept repere ale reusitei în viaţă.

În concluzie, aşteptăm alături de noi oameni care înţeleg misiunea şi obiectivele asociaţiei şi care, dincolo de participarea la diferite spectacole, întâlniri şi discuţii sau ateliere de dezvoltare personală, doresc să devină, într-o formă sau alta şi măcar din când în când şi parte a proiectelor speciale, de suflet, pe care le derulăm.

Postat de: lauram1978 | Iulie 31, 2011

ATENTIUNE, ATENTIUNE ! Se cauta VOLUNTARI pentru CULTURA !

Asociatia noastra culturala se pregateste de drum, in prima faza a proiectului iesind pe strazile din Bucuresti🙂

Pentru o calatorie frumoasa, plina de surprize interesante si de provocari la care nici nu te gandesti, avem nevoie de ajutorul tau, al tanarului pasionat de arta si cultura, al celui care doreste sa regaseasca micile bucurii ale vietii si sa daruiasca din acestea si celui de langa el. Dar vorba multa, saracia omului, asadar sa trecem la lucruri concrete.

In urmatoarele  doua luni de zile vom lucra impreuna  la site-ul asociatiei, la strategia de comunicare dar si la campania de promovare, nelipsind, bineinteles,  festivitatea de lansare oficiala a asociatiei.

In acest scop, dar si pentru activitatea ulterioara, cautam o mana de oameni creativi, entuziasti, veseli si optimisti, cu o doza de inocenta si cu o picatura de dragoste pentru tara noastra imperfecta, iubitori de frumos si deschisi la nou si, nu in ultimul rand, cu ceva cunostinte, experienta sau doar cu muuuuuuulta pasiune si interes pentru urmatoarele domenii: teatru, opera, opereta, muzica clasica si nu numai, film, pictura, fotografie, arhitectura, dans, literatura, turism cultural, cu toate ramificatiile lor vis-à-vis de arta si cultura.

Mai exact, avem nevoie de persoane interesate  pentru urmatoarele posturi: secretar general, director dezvoltare regionala, ofiter comunicare si PR, coordonatori de proiecte si evenimente cultural-artistice si educative (cu sefi de departamente –TEATRU, MUZICA, ARTE VIZUALE, ARTA CUVANTULUI, DANS, DEZVOLTARE PERSONALA),  redactori si administratori site/blog/facebook, Web/Graphic si translator pentru limbile engleza, franceza, germana si italiana.

Alaturi de noi vei castiga experienta si chiar recomandari pentru CV, vei cunoaste oameni noi si iti vei face prieteni cu care vei impartasi pasiuni comune, vei participa gratuit la evenimentele organizate de asociatie (seri de lectura, simpozioane, ateliere si workshopuri, discutii si dezbateri, petreceri rezervate membrilor clubului ) iar la cele din exterior, cand va fi posibil, vei beneficia de invitatii si de reduceri (spectacole de teatru, opera, opereta, balet, concerte de muzica clasica etc.)  si, nu in ultimul rand, vei avea satisfactii deosebite prin faptul ca  vei contribui cu putin la o schimbare mult mai mare –nu intentionam sa ramanem in anonimat si nici fara rezultate semnificative😀

Daca vrei sa afli mai multe detalii, te rugam sa ne scrii cateva randuri despre tine: varsta, pregatire, domeniu de activitate si cu ce te ocupi acum, dar si cateva cuvinte despre pasiunile si interesele tale, cum iti petreci timpul liber, de ce anume vrei sa ni te alaturi in asociatie si despre ce domeniu te-ar interesa sa afli mai multe detalii.

Pentru o impresie foarte generala a unei parti din ceea ce vom face impreuna, te invitam sa urmaresti aceasta inregistrare – http://www.youtube.com/watch?v=fCf3IOlAyJ8, sa vizitezi putin acest blog – https://lauram1978.wordpress.com si chiar unele din pozele de pe Facebook (Theodorescu Laura Mariana).

Asteptam raspunsul tau pana VINERI 5 august 2011, la adresa theodorescu_lauramariana@yahoo.com si te vom contacta in cel mai scurt timp posibil.

Multumim si pe curand!

Laura Theodorescu

Postat de: lauram1978 | Mai 30, 2011

De ce? Pentru ca vrem si putem :)

Dragi prieteni,

Dupa atata teatru si ceva opera si opereta, va propun sa iesim la plimbare, cu carnetelul in mana si cu camera foto la purtator.

Dar nu oriunde si oricum, ci pe aleile din Cotroceni😀

Mai exact, haideti sa incepem seria vizitelor pe la  muzee, palate si galerii de arta, biserici si manastiri de referinta, cu o scurta vizita la Muzeul National Cotroceni si Biserica Cotroceni – poze si detalii AICI

Propunerea mea este pentru duminica 5 iunie, ora 14.30, tarifele de intrare si regulamentul intern pot fi gasite AICI.

Pentru a ma putea ocupa de toate detaliile organizatorice, astept confirmarile de participare pana maine 31 mai, ora 14.00, cu mentiunea cati adulti si cati copilasi (cu precizarea varstei lor).

In privinta pozelor, vedem exact ce putem rezolva🙂

Pe curand!

Laura

Dragii mei,

Va informez cu bucurie ca si astazi am iesit victorioasa din lupta cu TNB, reusind sa cumpar bilete la urmatoarele spectacole:

1. Sinucigasul, 11 mai (miercuri), ora 19.00, Sala Amfiteatru,lateral sector B, randul 5, locurile 11-12, 40 lei biletul

2.Egoistul, 13 mai (vineri), ora 19.00, Sala Amfiteatru, „central de central”, pe randul 5, locurile 13-20 (50 lei biletul)- Multumesc Corinei, cu care m-am imprietenit stand la coada, si cu ajutorul careia am reusit sa cumpar mai multe bilete🙂

3. Dineu cu prosti, 14 mai (sambata), ora 20.00, Sala Mare, randul 5, locurile 25-26 (50 lei biletul)si randul 13 , locurile 17-19, 40 lei biletul.

Dupa incalzirea de 3 ore din fata TNB, am deviat la Bulandra, unde am mai cumparat bilete si la Unchiul Vanea, pentru data de 13 mai (vineri), ora 19.00, Sala Izvor, 32 lei biletul (randul 11, locurile 13-19) si am mai rezervat 7 locuri langa acestea (rand 11, locurile 20-26).

Unchiul Vanea

de Anton Pavlovici Cehov

 

Traducere: Moni Ghelerter şi Radu Teculescu

ALEXANDR VLADIMIR SEREBREAKOV, profesor universitar la pensie

Victor Rebengiuc

ELENA ANDREEVNA, soţia lui

Ana Ioana Macaria

SOFIA ALEXANDROVNA (SONIA) fiica lui din prima căsătorie

Anca Sigartău / Andreea Bibiri

MARIA VASILIEVNA VOINIŢKAIA, văduvă de consilier, mama primei soţii a profesorului

Irina Petrescu

IVAN PETROVICI VOINIŢCHI (UNCHIUL VANEA), fiul ei

Horaţiu Mălăele

MIHAIL LVOVICI ASTROV, medic

Cornel Scripcaru

ILIA ILICI TELEGHIN, proprietar scăpătat

Ionel Mihăilescu

MARINA, dădacă bătrână

Mariana Mihuţ

Un argat

Şerban Pavlu / Marius Chivu
 

Regia: Yuri Kordonsky

Scenografia: Elena Dmitrakova

Light design: Lucian Moga

 

Data premierei: 12-13 Mai 2001

Durata spectacolului: 2h45min, fără pauză

http://www.bulandra.ro/ro/spectacole/unchiul_vanea.htm

Din cele 7 locuri rezervate mai sunt libere 5 locuri. Daca mai doreste cineva sa mearga, sa ma anunte pana cel tarziu marti 3 mai , ora 12.00 – PRIMUL VENIT, PRIMUL SERVIT!🙂

Pana una-alta, ne vedem diseara la GAITELE, ODEON, ora 19.00.

Va pup!

Laura

Dupa ce m-am gandit pret de cateva minute bune cum sa incep acest post, ceea ce nu prea mi se intampla, mi-am dat seama ca oricum voi fi criticata😀 asa ca mi-am asumat riscurile si am dat frau liber gandurilor care mi se invalmaseau in minte.

Cand am auzit prima data de acest spectacol, mi-am imaginat ca este ceva trist, trist, foarte trist…si atat…ca va fi atat de greu, profund si inaccesibil incat recunosc ca am si evitat o vreme sa ma agit prea tare pentru bilete🙂

Dupa ce am tot auzit cat de bun este spectacolul si ca pleci de acolo usor socat, in liniste deplina, iar cuvintele sunt absolut de prisos, am zis GATA!..pana aici, trebuie sa vedem despre ce este vorba.😀

Si uite asa m-am inarmat cu muuulta rabdare si a inceput vanatoarea de bilete…doar stie toata lumea cum e cu biletele la spectacolele bune…Bulandra nu face exceptie de la lupta corp la corp cu umilul spectactator, aspirant la un simplu loc in sala …iar daca te duci cu trupa dupa tine, deja este in derulare un mic razboi😀

Buuunn..am facut rost de bilete, ne-am pregatit psihic, ne-am odihnit bine ca sa prindem esenta spectacolului si ne-am prezentat in seara cu pricina.

Ca de obicei, de la mine nu veti primi nimic copiat de prin alte recenzii, de prin dex-uri si nici de prin discursurile pompoase ale cine stie carui critic.

Spectacolul incepe in forta, continua in forta si se sfarseste intr-o nota care te ravaseste complet. Este vesel si trist in acelasi timp, este autentic 100 %, totul este luat din viata si prezentat in forma cea mai bruta si adevarata cu putinta…cu o muzica care vine si pleaca din cand in cand, luand parca din tine o faramana de simtire cu mireasca de lacrimi proaspete… 

O bunica dominatoare care a condus viata fiicei si care acum dicteaza viata nepotului…care arunca cu blesteme crude la fiecare pas si se plange de nerecunostinta celor din jur referitor la sacrificiile facute de ea pe parcursul vietii…ce te socheaza si te innebuneste este faptul ca razi si razi si razi, dupa care (la fel ca in Sinucigasul) iti vine sa plangi sau cel putin simti cum ti se strange sufletul; recunosc sincer ca la un moment dat chiar nu mai stiam cum sa reactionez in fata unei cruzimi si a unei aparente rautati cumplite  fata de un copil nevinovat, pentru ca in secunda urmatoare sa te umfle rasul de hazul replicilor iar in final sa iti dai seama ca toata aceasta manipulare a bunicii provine, de fapt, dintr-o nevoie nebuna de a iubi si de a fi iubita, de a avea un sens si un scop pe lume, de a avea CEVA…

Si uite asa caruselul emotiilor te invarte si te plimba prin toate starile si atunci cand  zici ca ti-ai facut o parere si ca nu este posibil ce se intampla, ca nu e corect, ca nu e adevarat, o iei de la capat cu analiza si deciziile, si treci de partea unui alt personaj si parca ai tine cu mama si nu cu bunica…dar parca ar trebui sa treci de partea copilului si nu  a mamei..dar, hai, ca parca nici bunica nu ar zice cu rautate ce zice…si la un moment dat te resemnezi si pur si simplu astepti sa vezi ce se intampla in final.

Ce sa zic despre Mariana Mihut – cuvintele sunt absolut de prisos…cand am iesit de la spectacol l-am auzit pe un amic spunand ca in timpul spectacolului, cand o auzea blestemand si tipand, simtea cum crestea ura din el :)))) nu pot sa zic decat ca mi-a adus aminte si de bunica mea, in anumite momente…cu siguranta ca intruchipeaza cate ceva din bunica mea, a ta, a lui si a ei…nu poti sa spui nimic  mai mult, trebuie trecut prin propriile voastre simtiri, trait, respirat si tresarit o data cu ea, in fata voastra, prezenta pe scena …

Ralea interpreteaza cu o usurinta deosebita atat un rol de copil necajit si nedreptatit cat si rolul de povestitor…si el este exceptional, iti ramane in suflet ..are cateva momente in care vorbeste despre dragostea pentru mama lui (de care este despartit prin faptul ca bunica nu il mai lasa sa se intoarca la ea), in care parca iti simti ochii in lacrimi…si sufletul ti se strange…si inima parca incepe sa bata din ce in ce mai rar…pur si simplu te blochezi

Mai fac o confesiune – de aproximativ 2 ani merg la muuulte spectacole de teatru si, dincolo de faptul ca sunt femeie, sunt romantica si simt ca in piept bate o inima sensibila, de artist neslefuit🙂, recunosc ca este pentru prima data cand ochii mi s-au umplut de lacrimi si am simtit in suflet acea durere ce nu vine decat din emotiile extreme, rar intalnite in viata

Si acum sa va spun de ce i-am dat nota 9 + si nu 10…

In primul rand, pentru ca mi s-a parut inutila continuarea de dupa pauza…nu am inteles de ce trebuia sa dureze atat de mult, in conditiile in care in doua ore jumatate ar fi putut fi spus totul…mi s-a parut ca multe replici s-au reluat, intr-o forma apropiata…mai mult, fiind un spectacol intens, plin de emotie si trairi puternice, cu un public concentrat 300 %, cred ca ar fi fost mai bine daca s-ar fi terminat mai repede; cand s-a anuntat pauza am vazut multa uimire si ceva „disperare” pe fetele unora😀 nu cred ca au plecat mai mult de 5 persoane dar cei care au ramas erau ceva mai mult lipsiti de energie …

Cu riscurile de rigoare, imi permit si sa adaug ca nu m-a impresionat aproape deloc interpretarea bunicului – CLAUDIU STANESCU…poate ca nu a fost seara lui buna, se mai intampla

ORICUM, sfatul meu – NU RATATI ACEST SPECTACOL !

Este presarat si cu momente comice (dulci-acrisoare) pentru domni, cu momente de o deosebita  sensibilitate si delicate pentru doamne si, foarte important, este dupa un roman autobiografic – ceea ce da si mai mult de gandit…

Fiecare are dreptul sa isi formeze propria opinie…iar eu invoc inca de pe acum DREPTUL LA REPLICA😀

Pe curand!

Laura

Postat de: lauram1978 | Aprilie 18, 2011

Spectacol s-a vrut, spectacol servim! :)

Dragii mei,

Am tras linie, am adunat, am grupat si trasat spectacolele din perioada imediat urmatoare si m-a palit usor panica😀

Se pare ca iar ne-am lasat purtati de entuziasm si am cumparat bilete la mai multe spectacole in aceeasi saptamana, dar sunt convinsa ca vom face fata si ne vom incarca cu multe energie pozitiva si buna dispozitie :))

Prin urmare, haideti sa trecem in revista spectacolele ce vor urma, astfel:

1. Visul unei nopti de vara – 26 aprilie, si 6 mai ora 19.00, TNB, Sala Amfiteatru

2. Livada de visini – 30 aprilie si 3 mai, ora 19.00, TNB, Sala Amfiteatru

3. Gaitele – 30 aprilie, ora 19.00,  TEATRUL ODEON

4. Cinci femei de tranzitie – 6 mai, ora 19.00, TNB, Sala Atelier

5. Egoistul – 7 mai, ora 19.00, TNB, Sala Amfiteatru

6. Corsarul – balet, 26 mai, Opera Nationala Bucuresti

Fara taxa de intrare: eveniment organizat la sediul ICR, cu muzica greceasca in data de 11 mai – IT ‘S A MUST, mai ales ca voi ajuta si eu la organizare🙂

Merg si eu la evenimentele cu rosu, din cele pregatite pana la acest moment.

Am inteles ca mai sunt cateva spectacole pe care trebuie sa le vedem si auzim neaparat:

     1. Teatrul Bulandra – Ivanov, Oscar si tanti ROZ

     2. TNB – Avalansa

    3. Teatrul de comedie – Casa Zoikai, Poiana Boilor

   4. Nottara – Titanic Vals si Metoda

   5. Odeon – In container

Ramane sa vedem concret ce si cum vom alege, pe masura ce vom cunoaste data spectacolelor.

Pe curand!

Laura

ps: propun ca in data de 30 aprilie, sambata seara, dupa teatru, sa ne oprim in centru, la o vorba si ceva karaoke🙂

Postat de: lauram1978 | Aprilie 18, 2011

O zi obisnuita de luni…oare?!

Prima parte
 
Ora 6.15, inca o zi obisnuita de luni.
Toate bune si frumoase pana cand un pocnit infundat imi alinta nervii deja obositi la inceput de noua saptamana.
Deschid ochii, caut sa imi dau seama ce se intampla si incerc sa imi opresc privirea pe ceva cunoscut din camera. In ameteala si saturatia specifice diminetilor din ultima perioada, nimic din jurul meu nu mi se pare familiar si, totusi, parca mi-ar sopti ceva. Dupa ce respir adanc de cateva ori, recunosc: “A, da, sunt in camera mea!”.
Se pare ca amenintarea unui razboi civil in apartamentul de deasupra mea a trecut, asa ca incerc sa mai adorm putin, fiind prea devreme pentru a ma trezi si a pleca la serviciu. Nu apuc sa imi termin gandul ca urmeaza un ropot de batai mai mici, acompaniate de scrijelit de metal pe ceva de portelan – gen farfurie sau castron, asa ca ma trezesc de-a binelea si incep sa bomban poetic indreptandu-ma spre baie.
Acompaniata de aceasta muzica sublima a indolentei supreme, ma spal pe dinti. In aceste momente in mintea mea incoltesc cele mai cenusii ganduri zamislite de o bogata imaginatie, ganduri demne de a servi drept intoducere intr-un film de groaza. Doua dintre ele imi capteaza repede intreaga atentie. Ce-ar fi daca la miezul noptii as da brusc muzica la maximum, pe o melodie gen Beethoven sau Bach, si i-as tortura marunt si cu rabdare pe mult-iubitii mei vecini?! Iar dupa ce i-as lasa iar sa adoarma, as lua microfonul de la statie si as incepe sa recit cu maiestrie si talent din Eminescu ?!
Nu ma deranjeaza atat de tare faptul ca au in casa trei caini care imi tin uneori de urat cu concursurile lor de tinere talente in ale latratului. Nici faptul ca se alearga prin casa unul pe altul sau se lupta cu indarjire pentru unica minge daruita de inspiratul lor stapan. As putea trece si peste faptul ca uneori seara isi ascut unghiile si isi ingrijesc coltii tragand de linoleum sau se alinta cu gingasie trantindu-se intr-o serie de busituri si tulumbe pe covor, pana cand mi se ridica parul in cap de nervii gata sa-mi explodeze. Dar sa fiu trezita dimineata, cand li se curata tambalele de mancare si li se improspateaza apa, fara pic de respect si urma de bun-simt elementar, ca sa nu mai vorbim de cei sapte ani de acasa (se pare ca vreo doi jumate!), asta chiar nu o mai pot inghiti!
Pe masura ce minutele zboara haotic, ma indrept spre usa de la iesire si fac ultimele verificari. Ma uit in geanta dupa portofel – mai putin pentru bani si mai mult pentru documentele din el; caut telefonul – nu stiu cum as putea supravietui fara inca un stres in plus dat de onoarea de a fi apelata de cele mai multe ori pentru a veni in ajutorul cuiva; sticluta cu dezinfectant – ziua mea ar fi sortita unei panici continue daca as uita sa o iau; si, nu in cele din urma, cartea pentru citit in metrou – in cazul in care as reusi sa o scot din geanta la ora la care merg cu metroul.
Totul fiind in aparenta ordine, ies pe usa si verific daca am inchis corespuzator. Cand ajung in fata blocului asist la un mic spectacol cu care nu m-am obisnuit nici pana acum: doi vecini se cearta pe un loc de parcare. Daca nu ai sti despre ce este vorba, ai crede ca cel putin unul dintre ei l-a pocnit pe celalalt, a incercat sa-i fure bani din buzunar si, eventual in acelasi timp, l-a si jignit de moarte. Ma uit la fetele lor spumegande de furie oarba, ii ocolesc cu o gratie deprinsa din multele ambuscade din care am scapat ca prin minune, si ii las sa-si imparta in continuare zecile de laude si preamariri spre deliciul gurilor casca din preajma lor – fiind inca dimineata iar ei in forma maxima, este evident ca spectacolul va mai dura ceva pana se vor fi auzit aplauzele finale.
Ies din zona zero in care ma aflu si ma indrept spre bulevard, spre metrou. O mare iubitoare de eficienta si maxima economisire a timpului, imi propun in fiecare zi sa ajung cat mai repede la metrou. Aici incepe distractia. Cu cat ma incapatanez sa ma deplasez mai repede, cu atat parca cineva vrea sa ma ajute in a-mi depasi propriile limite – cele ale rabdarii, evident. La cativa metri in fata mea un grup de maidanezi au si ei ceva de impartit, macar de data aceasta este ceva de mancare si nu vreo problema existentiala precum cea a spatiului de parcare.
Schimb directia si traversez. Mai merg putin si in fata mea imi apar doi batrani –unul langa celalalt, si nu unul in spatele celuilalt, asa cum ai fi tentat sa le recomanzi cu caldura a se pozitiona pe trotuar. Dupa cum merg si isi leagana duios sacosile goale, luni la ora 8.00 dimineata, nu imi pot imagina decat ca vor sa testeze profesionalismul si punctualitatea vanzatorilor din piata de la coltul strazii, profitand de o scurta plimbare matinala la o ora la care majoritatea celor care trebuie sa mearga la munca alearga spre scumpele lor temnite. Nu ma aud cand le cer scuze si, totodata, permisiunea de a trece pe langa ei, asa ca ma arunc usor pe langa trotuar si, in timp ce ma uit la ceas, merg si mai repede spre metrou.
In elanul unei naivitati specifice varstei, fac imprudenta de a-mi imagina ca la ora aceea as putea sa traversez pe trecerea de pietoni. Aici ma intersectez, in urlet de roti, claxoane si fraze pe care nici macar nu le pot reda, cu posesorii de masini, mari, elegante si cu multi cai-putere. Adica cum mi-am putut imagina eu, ca simplu muritor ce sunt, din categoria „pe propriile picioare”, ca am dreptul de a trece inaintea lor, pe umila mea trecere de pietoni chiar si pe culoarea verde a semaforului – verde pentru mine, carcotasilor!
Incerc sa evit energiile negative care imi dau seducator tarcoale, si ma retrag in asteptarea urmatoarei culori verde – poate daca sunt pe faza, imi tin respiratia si prind momentul cheie, voi reusi sa traversez strada cat mai repede. Ma uit in jurul meu si simt ca prind curaj. Identific in privirile celor din jur o solidaritate muta si aceeasi dorinta oarba de victorie.
Dupa ce reusesc sa traversez si cobor in metrou, respectandu-mi locul care mi se cuvine in multimea de capete plecate, constat ca am nevoie de inca un sistem nervos pentru a supravietui incercarii supreme de a ma urca in vagonul de metrou.
O multime pestrita de ganduri si framantari ma intampina pe peron. Simt ca incep sa ma sufoc si imi scot cartea din geanta. Noroc ca metroul a ajuns sa vina la mai mult de zece minute – am astfel timp pentru o doza de oxigen degajata cu generozitate din paginile cartii.
Aud un vuiet ademenitor al disperarii si inima incepe sa imi bata si mai tare. Inchid cartea, spun o rugaciune si incerc sa imi fac loc prin multime, cat mai aproape de peron. Fete si mai intunecate ma intampina la fiecare pas. Ma imbarbatez si imi zic ca nu poate fi mai rau decat in lupta cu masinile – mai multe si mai nervoase decat o simpla garnitura de metrou. Putin mai tarziu ajung la concluzia ca m-am inselat crunt.
Metroul opreste. Ma dau intr-o parte pentru a face loc celor care trebuie sa coboare. Nu stiu daca sa rad sau sa plang. Oricum, raman fara cuvinte. Incepe o lupta corp la corp intre cei care vor sa coboare si cei care nu mai au rabdare si vor sa urce. Fete schimonosite de durere, scancete de cruda neputinta, replici rautacioase scuipate printre dinti, toate se amesteca intr-o piesa tragi-comica de cea mai vulgara factura.
Ii las sa termine si ma urc si eu, lipita de usa, si de alti cinci oameni cu care am astfel ocazia sa ma cunosc aproape in intimitate – tot ma vaitam eu ca nu prea ies in lume si nu prea reusesc sa imi fac prieteni noi.
Iar fac imprudenta de a gandi ca gata!, ce a fost mai rau a trecut. Dupa cateva frane urmate de accelerari in forta, ocazie cu care aflu mai exact cu ce parfum s-au dat noii mei prieteni si ce culoare au ochii lor, ma intreb daca nu cumva am nimerit intr-un parc de distractii si ma aflu acum in tunelul groazei.
Inchid ochii cateva secunde, cat sa nu par nebuna si nici sa nu imi dispara geanta sau ceva din ea, si ma gandesc la weekendul care se apropie – nu mai sunt decat vreo 4 zile jumate asa ca nu imi permit inca o deprimare si deschid ochii, infruntand realitatea prezenta.
Ajung si la statia la care trebuie sa cobor. Ma uit cu sincera compatimire la dragii mei prieteni care merg mai departe, ii salut dintr-o privire scurta si ma arunc in ultima lupta de pana in ora 10.00 dimineata – cea a coborarii din metrou.
De obicei, scap doar cu cateva sifonaturi ale tonusului si gandirii pozitive pentru dimineata in curs. Dar, lasa, ca ajung eu la birou si totul va deveni o amintire de demult cand voi fi luat intre palme cana mea draga cu cafea – fara ea viata chiar ar fi lipsita de sens!
 
Postat de: lauram1978 | Aprilie 2, 2011

Propuneri evenimente culturale marca PREMIUM :D

Dragii mei,

Astrele, poluarea si/sau alte forte nevazute nu au tinut cu mine de data aceasta, astfel incat sunt tot in Bucurestiul nostru drag, alaturi de voi, si nu cum visam, plimbandu-ma prin vreo poienita, pe la munte…

Si daca tot nu am putut fi unde mi-am propus, m-am hotarat sa fiu aici, facand ceea ce imi place mai mult: dimineata la coada la bilete :))) (am cumparat biletele la „…Escu” – Teatrul de Comedie), dupa-amiaza rasfatandu-ma cu o cafea excelenta si seara lucrand la propunerile de evenimente/blog si vise de viitor🙂

Si pentru ca a venit vorba despre viitor,  cica GATA! saptamana viitoare depun dosarul de constituire a asociatiei …sper ca macar voi sa mai credeti in ceea ce scriu aici pentru ca eu sunt fix la limita cedarii nervoase…incep, din pacate, sa inteleg frustrarile unora precum Mircea BADEA, Gigel, Costel si alti simpli romani, nevoiti sa colaboreze cu „profesionistii romani” (indiferent de categoria de activitate  – avocati, juristi, contabili, it-isti etc.) si sa lupte pentru supravietuire in hatisul legislativ si „trantele” cu un sistem public bolnav – handicapat si corupt…

Dar sa dam lacrimile pe zambete si ofurile pe chiuituri si sa ne intoacem la ale noastre spectacole, doza de cultura saptamana si sa facem nota discordanta cu gloata celor multi – DA, uite ASA! PENTRU CA VREM SI PUTEM!

Pana spre sfarsitul saptamanii viitoare, cand vom discuta despre alte propuneri de teatru, vreau sa va retin atentia cu cateva evenimente mai deosebite, pentru cei pasionati mai ales de muzica si dans, astfel:

1. Concert muzica folk – GALA OM BUN 2011 – 5 MAI 2011, ORA 19.00, Sala Palatului, preturi bilete: cat 4 – 40 lei, cat 3 – 60 lei, cat 2- 80 lei, cat 1 – 120 lei

“In acest an, Gala Folk « Om Bun » va avea loc in data de 5 mai la Sala Palatului din Bucuresti prilejuind si de aceasta data reintalnirea, in cadrul unui veritabil maraton de muzica si poezie, cu mari artisti ai genului din Romania si nu numai: Mircea Baniciu, Mircea Vintila, Vasile Seicaru, Victor Socaciu, Zoia Alecu, Daniel Iancu, Mircea Bodolan, Cristian Buica si invitatii lor. De asemenea, vor participa doi invitati de exceptie: Evandro Rossetti (Italia) si Pavel Stratan (Rep. Moldova).
Cateva dintre cantecele inegalabilei Tatiana Stepa vor rasuna din nou in Sala Palatului prin glasul fiului artistei (disparuta prematur dintre noi), Catalin Stepa.”

Revin cu aceasta propunere intrucat s-a solicitat o prelungire a termenului de trimitere a confirmarilor de participare.

2.       Lacul Lebedelor de Ceaikovski – Sala Palatului, 6 mai (vineri), ora 20.00

Nu cunosc pretul intrucat biletele nu s-au pus inca in vanzare dar este posibil ca cele mai ieftine sa fie undeva in jur de 50 -75 lei…as vrea sa stiu daca ar fi cineva tentat🙂

Pentru o scurta descriere, click AICI  iar pentru cateva inregistrari de pe youtube, click AICI, AICI si AICI

3.       Maria de Buenos Aires  -Teatrul National de Opereta – 17 aprilie, duminica, ora 19.00, 20 lei biletul –

UNA DINTRE CELE MAI CELEBRE PIESE SCRISE DE ASTOR PIAZZOLLA, „Maria de Buenos Aires este o poveste despre viata, moarte si renastere, povestea Mariei, personajul principal, care devine intruchiparea unui Buenos Aires pasional, destructiv, decadent, dar care are posibilitatea de a se salva tocmai prin asumarea si intelegerea destinului sau.””

Mai multe detalii AICI  iar pentru distributie AICI  

4.      I quattro rusteghi   16/17 aprilie 2011, ora 19.00,Opera Nationala Bucuresti, pentru ca este un spectacol eveniment, de data aceasta  biletul la balcon lateral stanga sau dreapta costa 15 lei (pentru alte locuri, click AICI

„Venetia…Carnaval…Patru soti badarani incearca in zadar sa-si controleze sotiile. Tocmai pentru ca li s-a interzis acest lucru, ele permit Lucietei (fiica lui Lunardo) sa-l intalneasca pe Filipeto (fiul lui Maurizio) inaintea mariajului lor aranjat. ..”

Pentru  un scurt moment postat pe youtube , click AICI   

Propunerea mea este pentru data de 17 aprilie  intrucat pe 16 aprilie mergem la ”Ingropati-ma pe dupa plinta” dar cine nu merge la teatru se poate orienta pentru data de 16 aprilie – chiar este recomandat avand in vedere ca toate spectacolele la opera tin cam 2 ore jumate, chiar trei ore…

………………………………………………………………………………………….

In incheierea acestei postari, vreau sa va reamintesc faptul ca stagiunea se va incheia pentru majoritatea teatrelor cel tarziu pe la mijlocul lunii iunie (ONB a afisat ca la sfarsitul lunii mai), deci nu se vor achizitiona bilete pentru spectacolele in locatii clasice decat pana pe la sfarsitul lunii mai.

Sigur ca vor ramane alternative, dupa cum v-am mai vorbit si in alte randuri: spectacole in aer liber, vizite la muzee, palate, manastari si biserici – obiective cultural-turistice din Bucuresti si de prin imprejurimi, si, bineinteles, vom putea cunoaste si ceea ce inseamna teatru si timp liber de calitate prin cafenelele culturale.

De ce am mentionat toate aceste detalii ? Pentru a va atrage atentia ca a inceput cumva numaratoarea inversa pentru spectacolele de suflet pe care doriti sa le vedeti neaparat in aceasta stagiune. Astfel, dincolo de ceea ce va propun eu, imi puteti scrie daca doriti sa mergeti undeva anume si voi face tot posibilul sa ma ocup de toate detaliile si organizarea participarii la acel eveniment cultural 🙂

Pentru evenimentele de mai sus astept confirmarile de participare pana miercuri 6 aprilie, ora 17.00.

Pe curand!

Laura

ps: nu mai subliniez spectacolul la care voi merge intrucat nu ma duc singura, de zuza, astept sa vad voturile voastre😀

Older Posts »

Categorii