Postat de: lauram1978 | Februarie 13, 2011

Impresii – Blues, de Arthur Miller – Teatrul Nottara

Dragii mei,

Aseara am mers cu o parte din prietenii din grupul nostru la Spectacolul Blues, de Arthur Miller, la Teatrul Nottara.

Fiind blogul meu, imi permit sa va povestesc in continuare pataniile pe care le-am trait aseara, de cand am plecat de acasa si pana cand s-a terminat spectacolul.

Plec eu ca omul normal si cu ganduri pozitive la purtator si ma indrept spre „locul savarsirii faptei”…dat fiind faptul ca eram foarte linistita, numai ce imi vine mie dintr-o data o idee mareata..ce ar fi daca as cumpara o floare sa o daruiesc Dlui. Ion Haiduc, cel care a auzit de pe facebook de initiativa noastra culturala si ne-a sugerat sa mergem la aceasta comedie…si uite cum s-a ales praful de linistea mea  :))

Ca un om normal si fara probleme care esti, probabil ca te intrebi ce mama naibii e atat de greu sa cumperi si sa daruiesti o floare…pffff…pai e mai greu de realizat decat va puneti imagina si va explic in continuare de ce😀

In primul rand, domnul Haiduc este un barbat..evident…ce floare se cuvine sa daruiesti unui barbat?! …dezastru…ajung la florarie si incep sa ma uit ratacita la florile din fata mea…o generoasa florareasa care statea cam prost la capitolul rabdare ma analiza prin ochii intredeschisi : „Ce doreste dra, cu ce o servim ?!”…sa mor de ras si alta nu, in gandul meu – „”Asta as vrea sa stiu si eu, dar habar nu am ce vreau !!”

Ma uit la ea si ii povestesc repede-repede necazul meu…Mai draga, ca sa zic asa, nu am impresionat-o deloc si nu m-a ajutat cu nimic…cum era normal, imi tot arata niste buchete uriase, ca sa isi incheie seara onorabil…

Tocmai ce mi-am dat seama ca o varianta de ajutor am epuizat-o („Intreaba publicul”), asa ca am apelat la a doua (‘Suna un prieten”)😀..si cu florareasa in fata iar la telefon cu o draga prietena din grupul nostru (Flori), am inceput sa fac inventarul florariei si analiza pe simbolistica florilor :)))

Nu am reusit sa ma lamuresc dar pentru ca deja trecusera cateva minute bune si trebuia sa inchid, am zis asta e, cumpar ce imi place mie…nu inteleg nici acum de ce atunci cand daruim flori presupunem ca ce ne place noua ii va placea si celuilalt :))

In fine, am cumparat o orhidee care se asorta perfect cu bluza si cu rujul meu :)) si am plecat…

Am ajuns la teatru, evident prima, cu vreo 30 de minunte inaintea spectacolului…, aveam biletele unor prieteni la mine…mi-am cumparat o cafea si am inceput sa intampin oamenii care soseau..si uite asa nu stiu cand au trecut 20 de minute dar cu siguranta stiu cand au trecut ultimele 10 minute…

De ce, va intrebati ?? Pai pentru ca mai aveam la mine doua bilete, pentru un cuplu de prieteni vechi si dragi, care nu ajunsesera…si uite asa spectacolul incepea la 19.30 si era 19.25 si ei nu erau acolo…iar eu priveam trista cand la doamnele de la intrare, cand la usi, iar ele compatimitor la mine ( si domnele, si usile :D)…la un moment dat una din doamne si-a luat inima in dinti si mi-a spus ca nu mai pot intra daca incepe spectacolul…iar eu, din categoria „”si da-i, si lupta!”, tot cu telefonul la ureche, da’ vorbeste matalutza daca ai cu cine…era 19.30 si ei nu erau…iar eu nu puteam sa vorbesc cu ei..bunnn

Am numarat pana la 5, am respirat adanc, am lasat biletele la intrare si am coborat..evident stresata si agitata..toti ceilalti 19 tineri erau frumusel pe locurile lor…Si m-am asezat si luminile s-au stins si telefonul meu suna…evident, silent…iar eu trimiteam si primeam sms-uri si spectacolul incepea …si prietenii mei tot nu erau…pana la urma au ajuns dar prea tarziu,  nu au mai putut intra😦

Deci – ca sa ma exprim inteligent – va rog insistent sa nu mai veniti in ultimele minute, chiar daca aveti biletele la mine, chiar daca le aveti la voi in buzunare!..mai ales atunci cand suntem in weekend :)…imi plac mie emotiile si provocarile adevarate, dar nu cele generate de tensiunea tripla si pulsul la patrat🙂

Daca mai vreti sa mergeti la acest spectacol, sa tineti cont de faptul ca nu puteti intra dupa ce incepe, pentru ca se joaca si pe intervalul dintre scaune si in suprafata de la garderoba si la ora de incepere a spectacolului se inchide toata zona de acces spre sala.

Trecand acum la spectacol, ne-a amuzat si destins si am plecat de acolo cu o stare foarte buna🙂 toti actorii si-au interpretat rolurile cu pasiune iar subiectul a avut multe puncte comune cu viata noastra de zi cu zi – goana dupa faima a unora, setea pentru bani a altora -cu orice pret-, idealismul unora, interese politice si jocuri ale puterii…totul imbracat intr-o haina simpla dar de calitate, cusuta cu un fir invizibil al unei comedii pe intelesul tuturor.

Va recomand sa mergeti si voi cu prietenii la acest spectacol, merita vazut si veti pleca cu o stare de liniste si, totodata, de buna dispozitie si chiar cu cateva mesaje de analizat si discutat, ce merita retinute, acolo, undeva, in cutiuta cu ravase a fiecaruia🙂

Nu vreau sa intru in detalii si relatari pompoase, culese sau inspirate de pe internet…ca de obicei, va spun ce am simtit eu si atat!

Si inchei relatarea cu vedeta serii – floarea mea draga😀

Si uite asa se incheie spectacolul iar eu cu floarea in brate … acum,poftim belea…in timpul spectacolului a aparut Cerasela Iosifescu, o actrita care ne-a incantat si ne-a rapit multe rasete copioase,…intre timp, tot uitandu-ma la floare, mi-am dat seama ca nu era deloc potrivita pentru a o darui unui actor…drept pentru care, usor obosita si deja cu un inceput de durere de cap, am zis ca gata, i-o daruiesc Ceraselei si cu asta basta.

Zis si facut, las camera foto prietenei de langa mine, sa prinda momentul si fug spre scena…intind floare si…si..??? ii vad atat pe Cerasela Iosifescu cat si pe Ion Haiduc cum intind mana pentru floare :)))…si toata lumea incepe sa rada copios si eu ce fac cu floarea ?? :))) mi-am tinut frumusel floarea si am dat-o doamnei ca de!, doar asa ma hotarasem😀

In zapaceala maxima si rasetul general, prietena mea nu a mai prins momentul …dar am poza de mai jos, cand plecam spre scaune…nu stiu cum m-a prins in aceasta pozitie pentru ca va jur ca nu ma alerga nimeni :)))) oricum, vedeti zambetele actorilor si hlizeala mea si va dati seama ca scena a facut cat 20 de momente Kodak :)))

Multumim lui Ion Haiduc pentru ca ne-a sugerat sa mergem la acest spectacol, ne-a placut la fel de mult ca si in Sotul pacalit si asteptam si alte propuneri de spectacole pentru viitor!

Pe curand,

Laura


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: