Postat de: lauram1978 | Ianuarie 17, 2011

„Cronica” SINUCIGASUL – 15 ianuarie 2011 – TNB

Dragi prieteni,

Dupa cum am promis, am revenit cu cateva poze si scurte impresii de la acest spectacol.

Pentru ca ma asteptam sa fiu asaltata cu diverse intrebari inainte de spectacol si sa mi se ceara chiar si o prezentare in scris :)) , mi-am zis ca ar fi indicat sa citesc in prealabil diverse cronici pe diferite site-uri si bloguri pentru a-mi putea forma o opinie generala asupra subiectului.

Ideea generala care se desprindea era de comedie dulce-amara si nu intelegeam ce voia sa insemne…am  inteles insa pe parcursul spectacolului despre ce era vorba…

Am ras cum de mult nu am mai ras la un spectacol, fiind destul de exigenta la acest capitol…am ras cu lacrimi …dar dincolo de usturimile cauzate de rimel😀 am simtit si gustul unei realitati triste, al omului care ajuns in pragul disperarii, somer, lipsit de speranta, face calcule de realizare materiala fondate pe niste vise…

Razi si razi si parca ai mai rade dar nu prea…cam asa te simti aproape pe tot parcursul spectacolului…ramai gandindu-te la actualitatea subiectului, la profunzimea lui…si parca unele framantari te-au chinuit si pe tine in anumite momente, iar unele intrebari iti stau si acum in minte..un ras provocat de situatii extreme, disperate..

 „”Prietenii”” binevoitori din jurul lui Semion Semionovici Podsekalnikov, care il indeamna sa se sinucida pentru diverse cauze convenabile domniilor lor, par a ne trimite cu gandul la anumite personaje din viata reala, din jurul nostru…si iar ai ai rade si nu prea…iti amintesti de cate ori ai fost incurajat sa te arunci in dispute care nu iti apartineau, pentru cauze care nu aveau nici o legatura directa cu tine…

In esenta, este vorba despre un om simplu, care ajunge un erou, fara ca macar sa urmareasca acest scop – un erou simbolic intr-o societata lipsita de orice valori si principii, in care viata omului devine o simpla marfa de tranzactionat…

Sa nu uit de pasajele cu masele, indoctrinarea…aici nici nu vreau sa va mai intreb la ce va duce cu gandul…e deja prea mult

Iar actorii mi s-au parut la inaltime…sigur, pur subiectiv, din ce am citit pe chipurile amicilor cu care am fost la teatru si al spectatorilor din sala.

 A fost prima data cand l-am vazut pe Dan Puric (spre rusinea mea) si nu am fost deloc dezamagita…din contra, mi-am promis ca voi continua sa merg si la spectacolele de la Sala Rapsodia.

L-am revazut pe Marius Manole…sincer, mi se pare ca se implica 200 % in roluri, ca traieste cu adevarat acolo, atunci, ca nu mai exista nimic altceva pentru el….l-am vazut in spectacolul In rolul victimei (la Metropolis), in Burghezul gentilom ( la TNB) si sper sa il vad in mult mai multe spectacole de acum inainte…

Numai cuvinte de lauda si despre toti  ceilalti actori – un spectacol ce nu trebuie ratat!

Pe curand!

Laura

ps: click pe poza daca vreti sa vedeti mai clar ce si cum; iar pentru carcotasii care comenteaza acum despre calitatea pozelor, ii invit sa imi vina in ajutor data viitoare😀


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: