Postat de: lauram1978 | Octombrie 16, 2009

Recensamantul viitorului – viu, in coma profunda sau in moarte clinica ?

Stare de fapt

Pentru ca tot eram de dimineata intr-o stare suspect de buna comparativ cu ultimele zile, am zis sa ies putin din casa si, ca tot romanul care se respecta, sa merg la cumparaturi.

Nu, nu va speriati, nu m-am dus in Mall pentru a–mi cumpara a cincisprezecea pereche de pantofi de peste 500 de ron/buc J ci m-am dus la cumparaturi in cartier, in piata de langa mine.

Intru in piata, liniste deplina, nici un client la nici o taraba. Ma intreb in sinea mea care o fi problema dar imi zic imediat ca ar fi indicat sa nu ma omor pana si aici cu filozofiile mele complicate, asa ca ma linistesc si merg mai departe printre tarabe.

Mai intai am tupeul nerusinat de a cere o legatura de verdeata la o taraba. Deranjata de la lecturarea Click-ului, “doamna” imi arunca  ofuscata in fata o legatura pe care o primise spre vanzare cu vreo cinci zile in urma: uscata, galbena si prapadita – ce nu sarea departe de infatisarea ei suava. O intreb daca mai are si alte legaturi dar imi spune cu nonsalanta ca nu mai are, intrebandu-ma, evident deranjata, ce are aceea de nu o vreau. Nu ma pot abtine si o intreb direct: “Dar ce are acea legatura de as lua-o?”

Numar in gand pana la cinci si merg mai departe. Doi “domni” mai bronzati joaca table intre doua tarabe. Vreau sa cumpar niste vinete si intreb cat costa. Vizibil nemultumiti ca le intrerup jocul, se focuseaza putin si reusesc sa ma ajute – pe mine, clientul care i-am deranjat ca sa le dau niste bani. Cer doua kilograme si incep sa pun si eu in tas cateva bucati. Ma uit eu asa, cu ochii mei nestiutori, si vad ca tasul e din ce in ce mai plin, ca greutatile se schimba rand pe rand si surpriza…vanzatorul imi cere banii pe patru kg…Intreb nedumerita daca cumva m-am exprimat in alta limba decat romana atunci cand am cerut doua kilograme. Mi se raspunde foarte clar, ca pentru toti tampitii de teapa mea, ca atata vreme cat “ma bag sa aleg din marfa” trebuie sa cumpar o cantitate mai mare din acel produs. Pe moment am impresia ca sunt filmata cu camera ascunsa asa ca incep sa rad si ma astept ca din spatele tejghelei sa apara cineva care sa imi ofere un tort, ca sa nu ma supar prea rau de farsa pusa la cale. Dar…nimic…totul era foarte serios asa ca le multumesc pentru bunavointa de ma servi cu atata generozitate, chiar mai bine decat ma asteptam cand m-am indreptat spre ei, si ies din magazin.

Imi dau seama ca nu am nici o sansa sa imi calmez pulsul crescand pana ajung acasa, asa ca ma indrept spre un chiosc cu ziare ca sa imi cumpar o carte. M-am gandit eu in prealabil ca e cam riscanta dorinta mea avand in vedere faptul ca “doamna” care vinde acolo are de impartit ceva cu mine si cu restul cartierului, o problema mai veche: daca nu ne-am fi numarat printre cumparatorii fideli ai ziarelor si cartilor ei, nu ar fi fost nevoita sa vanda la acel blestemat de chiosc, in acel loc uitat de lume, printre oameni atat de needucati si tembeli in raport cu certa ei valoare nerecunoscuta si neapreciata de umili ca noi. Dar pentru ca tocmai am terminat de citit ultima carte si nu mai am puterea de a ajunge pana la librarie, imi iau inima in dinti si cer o carte din colectia scoasa la vanzare de cei de la Adevarul. Se uita incruntata la mine si ma intreaba ce carte. Zic: “Nu stiu, de unde sunt ei aici nu vad ce carti aveti dv. in ghereta; va rog frumos sa imi cititi niste titluri la intamplare pentru ca nu am decat vreo cinci carti din aceasta colectie asa ca nu va fi prea greu sa aleg!”. Pufneste si trosneste, da ochii peste cap si se sterge de transpiratie. Ai fi zis ca cine stie ce manual am pus-o sa traduca din chineza si apoi sa urce un deal intreg in genunchi, cu manualul in dinti. Nu reuseste sa imi citeasca decat trei titluri si se opreste, uitandu-se disperata si epuizata la mine. Cer prima carte din cele trei enumerate de ea, platesc si plec spre casa.

Intr-o ultima sfortare a nervilor, ma straduiesc sa gasesc o persoana NORMALA in drumul meu. Un chip mai relaxat, o fata mai senina, un zambet…ceva uman…orice…Mai in fata, un copil chinuie fara mila un amarat de caine mort de foame care nu stie pe sub ce masina sa se mai ascunda…

…………

Concluzii

Renunt sa mai caut o salvare in jurul meu si plec si eu ochii in pamant…si ma gandesc – stiti voi, boala mea cea veche – la un posibil recensamant intr-un viitor nu prea indepartat, unde ar exista trei doua categorii de oameni: cei vii, cei in coma profunda si cei in moarte clinica.

Pentru ca eu vad in jurul meu din ce in ce mai multi oameni care isi taraie existenta de la o zi la alta pana cand pica intr-o profunda coma…nu au murit, inimile le mai bat inca desi ai zice ca au incetat de mult sa mai lupte pentru vietile lor…fete impietrite de nepasare, de ignoranta, de rautate crunta, de egoism si fatarnicie te inconjoara din ce in ce mai mult – tranzitia spre o moarte clinica.

Si cum sa fie altfel atunci cand “a trai” a devenit un lux. Si nu ma refer la banii pentru hrana zilnica desi nici aici nu stam prea bine. Ma refer la suflet, la sentimente, la trairi…si la speranta, la compasiune, la credinta…

Poate ma veti intreba de unde naiba timp pentru asa ceva cand avem atatea alte griji pe cap, si atatea alte resposabilitati? Dragii mei, le-om avea pe toate astea, dar nu avem decat o viata si, din informatiile pe care le am, modeste de altfel, nu am descoperit inca secretul nemuririi.

Mi-as face un tricou si as scrie pe el:” Verifica-ti pulsul de minimum 3 ori pe zi: dimineata, pranz si seara. Esti sigur ca mai traiesti? A trai nu inseamna doar a-ti simti  inima batand in piept ci presupune sa ai constiinta, sa dovedesti intelegere, compasiune si responsabilitate fata de tot ceea ce te inconjoara, sa fii si sa te comporti ca un om adevarat!”

 

Dar uite ca am ajuns si acasa asa ca iau repede cartea si incep sa citesc : “Idiotul”, Vol I – putina morfina pentru boala mea veche, cea a ganditului prea mult J


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: